mi-e sufletul...un cantec nud
sta dezbracat, fara de clasa -
pe clape de pian, danseaza mut
cu o "miscare" neinteleasa....



si fiecare ora, care trece
ii stoarce vlaga-ncetisor -
mi-i sufletul...o apa rece
cand vine timpul ca sa mor....

se mai aude, cate-un murmur
si chiar, cate-un adanc oftat -
mi-e sufletul...o incercare
de-a medita, neincetat...

mi-e sufletul...un cantec nud
ce-i chinuit fara oprire -
in el, putine luminite sunt
care se sting, fara de stire...

o alta zi...o noua cautare
de a-ndrepta, ce-a mai ramas -
un suflet de poet, se pare
ca e sfarsit si n-are glas...

un suflet, nu vrea sa refuze
tot ce-i in lume, far-ocol -
chiar daca si-a pierdut magia
cat si speranta-n viitor...

ma-ntorc la suflet, si-l ascult
cum plange singur, obosit -
catand in noapte un ecou
pentr-un remediu, ce-i dorit...

magic-poet Vladimir.

Patīk 12