am rasfoit prin bloguri,
ca sa-mi m-ai treaca timpul,
afara nu e cald,dar asta-i anotimpul,
citind si recitind,printre aceste versuri,
am stat si m-am gandit ,,,,aici e universul
sa scri ce-ti vine-n minte,asa la intamplare,
nu este asa de greu,dar este o chemare,
dar vezi,asa e viata si nu e o ,ntamplare,
sa-ti vina asa in minte,si apoi sa scri,
gandurile frumoase,si ies poiezii,
si azi si maine,asa la infinit,
si te-oi plimba prin ele ca -intr-un labirint,
vb despre iubire,si chiar nu este rau,
cu ea-ti alini necazul,ce-i de la DUMNEZEU,
esti chiar si un exemplu ptr,toti de-aici,
dar vezi ei nu inteleg,si sti de ce?
ca n-au sufletul tau.
un suflet care doare,atunci cand e ranit,
el lacrimeaza tare,si este pustiit,
de-acolo vin si flori,si versuri,chiar rimate,
si dulci cuvinte,chiar de sunt simple soapte,
tu scri asa,mereu,de cand?
de cand erai copil?s-au de cand crescusi mare,
s-au cand pe suflet ceva ce te apasa,
si nu-ti da pace,vre-un gand,vre-un vis,
si stai in carapace!!!!

hihihi.......gura pacatosului adevar graieste.

tu poti depasi orice situatie...