Buna seara, salutare si (on my way) olaaa dragii mei zanganiti :P


Vreau doar sa-mi spun patania din ultimele zile si sa demonstrez inca o data ca viata iti da exact ce ceri, asta daca nu e oferta limitata :))

Eu am vrut sa am intotdeauna un caine, inca de pe vremea cand ma stiu ca eram mica si eram prietena cea mai buna a gainilor. Primul caine din viata mea exista deja la casa noastra cand eu m-am nascut. Dat fiind ca in primii ani din viata locuiam cu ai mei la bunici, am avut parte de o copilarie rupta din "Amintirile" lui Ion Creanga. Am avut si caine :D si gaini :D deci eram fericita :D
Apoi mi-a murit cainele :( si am plans... mult. Apoi mi-au taiat si gaina (prietena cea mai buna) :( si am plans si mai mult... foarte mult.
Au trecut multi caini pe la casa noastra (intre timp ne-am mutat de la bunici la oraaas) pana sa il cunoastem pe iubitul nostru Cracanel :D



Ce ma enerva la culme era ca il vedeam foarte rar si asta doar cand mergeam la bunici, fapt pentru care imi doream tare mult un cutzu si la mine acasa :D in apartament :D
Maica-mea saraca, numai ea stie cum m-a dus cu vorba vreo 12 ani pana am plecat la facultate: "lasa ca iti luam de ziua ta", "lasa ca-ti aduce poate Mosu", "lasa ca poate ne mutam la casa". Vorbe, vorbe... Timpul a trecut si eu tot fara caine eram.
Ma bucuram de Craca atunci cand mergeam la tara.
A fost cel mai iubit caine din lume, pana in toamna 2012 cand a murit :(

De cand m-am mutat cu al meu cantam amandoi intr-o veselie: caine, vrem caine, caine, caine, catel, cutu, catelus, puppy, si iar caine!

Vineri noaptea ne intorceam acasa de la viitorii nostri nasi, cobor din masina si-l astept si pe al meu, cand se aude dupa el un "miau-miau". Ploua si era frig! (bine de mentionat acest detaliu :P) Si uite asa s-a tinut dupa noi pana la scara un "miau-miau" ud leoarca si plin de noroi. Mi s-a rupt sufletul si "lacramile" erau pregatite in coltul ochilor. Ma uitam la ea si-mi venea sa mor de durere.
Am zis s-o luam in casa, sa ii facem o baita calda si sa-i dam ceva de mancare, apoi in za morning sa ii dam drumul.
A doua zi cand ma trezesc uite ce vad...



Mi s-a rupt sufletul again. Cum s-o las in strada? Acum cand ii e asa bine la caldurica? Cand are ce manca?
Nu... Nu pooot :(

Si uite asa acum avem un nou membru in familie :D
V-o prezint pe MAW!