Ma gandeam ce tema sa aleg si m-am uitat putin la anul pe care l-am lasat in urma,la momentele prin care am trecut marcate de decesul sotului meu,de greutatile care au urmat.Tot ceea ce am trait in ultimele 15 luni m-a facut sa ma gandesc mai mult la VIATA si nu la finalul ei.Stim cu totii ca inevitabilul(moartea)va veni pentru fiecare din noi fiind punctul final al aventurii numita VIATA.Totusi cred ca cel mai important este cum ajungem pana acolo,cum traim aceasta aventura,cum ne bucuram de ea.In timp ce ma gandeam la aceasta fiul meu de 4 ani a cerut ceva dulce :o prajiturica.Atunci am realizat ca VIATA seamana foarte mult cu o prajitura:e frumoasa,gustoasa,delicioasa daca stii sa o savurezi.Din pacate unii oameni sunt bolnavi ..au diabet si pentru ei este un chin chiar sa priveasca o prajitura.Insa altii sunt bucurosi si numai daca o privesc.Depinde cum te uiti,de unde privesti lucrurile.Putem trai plangandu-ne sau putem trai bucurosi acceptand ca nu putem manca niciodata ciocolata sau dulciuri.
Eu multumesc VIETII pt.tot ce primesc(chiar daca este un necaz pentru ca si din el putem invata ceva) si sunt recunoscatoare pentru tot ce apare in viata mea ca este bun... ca este rau.
Mai stiu si ca in schimb VIATA imi da mai mult:imi da oameni minunati care imi ies in cale,imi da discutii frumoase,situatii placute,bucurii,imi da zambete si.....multa iubire.

Patīk 8