da, vreau sa dau un raspun aici desi puteam sa o fac la blogul de mai jos:)
m-am gandit ca poate si altii ati vrea sa cunoasteti anumite lucrururi, multi stiti, multi nu, dar de la inceput vreau sa fiti siguri ca nu doresc sa ma victimizez....
ce mi-a scris Elly:''Na bun,m-am trezit si eu petrecareata :))
Nu sunteti ciumata,nu aveti nimic rau,sunteti pur si simplu o femeie frumoasa atat fizic cat si sufleteste.Pt mine un om frumos e acela care nu are ura,invidie si rautate in el.Viata e atat de complicat de simpla incat toti putem convietui unii cu altii daca stim cum si cand sa facem acele mici compromisuri...acum pun si eu o intrebare pertinenta.V-a intrebat cineva cum ati reusit sa aveti 30 de ani de casnicie cu acelasi om?Cred ca nu!V-a intrebat cineva de ce dupa atatea necazuri si tristete,inca aveti puterea de a zambi si a impartasii cu noi din bucuriile dvs.?Nici asta nu cred!Am mai spus si ma repet:invidia exagerata imi face scarba,rautatea e o povara prea mare,ura la fel.Daca ne-am opri putin din graba noastra si sa dam atentie mai multa lucrurilor si oamenilor ce ne inconjoara,viata ar fi mult mai frumoasa,totul e ca trebuie sa invatam sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem,cu bune-rele,urat-frumos.''
Deci da, sunt un om simplu si frumusetea mea este una interioara care trebuie doar descoperita de cei ce-si doresc asta....cat priveste viata, o stim cu totii ca ea(viata) este foarte frumoasa si doar noi suntem cei care ne-o complicam prin invidie, ura,dusmanie etc.etc. desigur ca nimeni nu m-a intrebat cum am reusit sa stau 30 de ani alaturi de sotul meu, omul care mi-a crescut fetita, desi nu era a lui. omul care m-a intels atunci cand mergeam la chefuri si eu dadeam tonul petrecerilor(el nefiind obisnuit cu asa ceva), omul care mi-a fost si imi este alaturi cu dragostea lui, cu blandetea lui, cu tot ce-si poate dori o femeie:) si nu, nu m-a intrebat nimeni si nici acum nu ma intreaba cum de pot zambii si acum, dupa decesul singurului copil pe care l-am nascut si cum reusesc sa-l cresc pe Antonio(copilul fiicei mele), cum am rezistat cand medicii mi-au spus ca fiica mea are doua ore de trait si ce inima am avut atunci, tinand in brate un pui de doar 1,4luni.... cu toate astea am mers inainte si doar sufletul meu stie de cate ori cad in genunchi si ma rog cu toata fiinta mea, sa ma tina d-zeu sanatoasa si cat mai mult in putere sa cresc copilul...de asta imi sunt tare dragi fetele tinere si le dau sfaturi ca o mama. de asta iubesc tineretul pen'ca fiica mea a avut doar 28 de ani... de asta comunic cu lumea sa mai uit .....ceea ce nu voi putea sa-mi scot sin gand si din inima niciodata....
si de asta iubesc adevaruyl si nu minciuna
de asta iubesc cinstea si nu marsavia
de asta iubesc oamneii desi m-au dezamagit
si totusi.... exista si oamnei minunati cu bun simt si rog pe cei care au ceva cu mine sau sunt impotriva mea sa ma ocoleasca si sa ma lase in durerea mea...daca pot face asta....
acum sunt putin rascolita de amintiri pen'ca nu-mi este usor sa amintesc de necazul asta ...dar imi revin cu siguranta..
Va sarut cu cea mai mare dragoste prieteni sau dusmani, pentru mine toti sunteti oameni si nu doresc nimanui sa treca niciodata prin ce am trecut eu
cu drag
Margareta

Patīk 23