Blogs

Nu pot sa scriu un blog...nu am cuvinte...nu pot sa ma exprim...am lacrimi in ochi..
Am postat cateva poze cu spitale australiene...nu cu intentia de a va face rau...ci
doar pentru a va arta standardul de curatenie si ingrijire...care se acorda pacientului
aici. Cu toate acestea...oamenii de aici...vor si mai mult.
Aveti intrebari ? Sunt binevenite !
Sunt ingrozit de ce vad...pe ce cai mergi...Romania ?

stiti...Pembista noastra draga
prin oceane se cam baga
inoata far' de pasare
degetul in sus...il are...

pentru ea...totu-i OK
caci nu-l vede pe "Grivei"
Dar "Grivei" e zambitor
pe turcoaica-o vrea de zor...

carne frageda ii place
nu ar da deloc la pace
vrea sa-aiba neaparat
trupul ei cel delicat...

"Atac de inima" la Melbourne / Australia.

Pacientul: barbat inconstient...care delireaza, vorbeste intr-o limba care nu poate fi inteleasa.
- Zanga, pozie, iubre de tar, apoi ceva ce seamana a nume: Meln, Cludiuuu, Babacvao,
bla, bla, bla.
Paramedicii isi fac datoria, cautand sa fie pe deplin edificati de starea pacientului.
- La prima vedere, se pare ca e un atac de inima, zice unul dintre ei..
Familia ii ajuta, sotia spunand intr-o engleza pura, ca sotul ei este un adict...pe un site de
"balamuc"..., despre care ea nu stie prea multe. Zanga...sau asa ceva !
- Toata ziua si noaptea...sta in fata computerului, domnilor! A uitat…

Printre...

Printre pietre mari si mici
apa vieții curge alene...
cu sclipiri de licurici
și-aurii secrete semne
apa vieții e un gând
care vine și dispare
cu mistere care-ascund
numele Mâriei Tale...(Dumnezeu)
apa vieții e un semn
rîu de strâluciri ce spun
despre omul drept și demn
ce-are nume de Român...



Stralucire...

Suntem crescuți în timpuri aspre
în lumi fârâ soluții pentru noi
suntem acei ce vor visare
și zile bune mai apoi...
Suntem dezamâgiți de fapte
ce nu ne aparțin de fel
și de politica ce azi împarte
nimic din ce-i frumos și demn…

Postez acest blog, deoarece simt nevoia, de a-mi usura
intr-un fel, sufletul si inima de mari dureri...

Nicodata nu am scris o poezie...plangand in hohote.
Dar de aceasta data, durerea mea sufleteasca, isi
spune cuvantul.
Nu e o poezie de calitate, dar e o poezie de suflet,
pentru cea mai draga fiinta, pentru scumpa mea
mamicuta.
Pe zi ce trece, starea sanatatii ei se inrautateste,
sansele de a o mai avea...fiind din ce in ce mai limitate.
Suferinta mea ? Eeste nemarginita !
Rog sa fiu scuzat, daca nu am sa raspund la comentarii,
dar...cred ca nu e necesar sa mai explic de ce ?

lacrimi curg…

cineva mi-a spus...
ca azi este sfarsitul
am ramas far' de raspuns
blamandu-l pe afurisitul...

nu m-am dus nici la servici
fiind cuprins de teama
un simtamant ciudat
s-a transformat in drama...

am baut pahare cu apa
sperand ca sa-mi revin
chiar am vorbit cu Dracul
ce mi-i pe Zang...vecin...

ne-am luat in vorba...tare
fara respect si simtamant
facand o incercare
de-a diviza ceva pamant

ne-am luat chiar si la tranta
desigur...doar virtual
un drac care din umbra
imi zice ca-s golan...

m-am prins de nota zece
sperand ca n-am sa mor
mai trag inca speranta
caci cred in viitor...

aprilie...unu... este astazi
cu rost pentru glumit
vreau sa ma ierte Zangul
de sunt afurisit...

mai fac si eu o gluma
pentru acei ce ma doresc
chiar de creiez furtuna
va…

nu știu cum de m-au făcut atât de mic
doar ca să să trec prin acul siringii
mai cu chiu...mai cu vai
doar așa ca să pot să înot
în interiorul organelor tale
când voi fi injectat

mi-au pus o mască pe față
și doză de oxigen care mă țin în viață
atât timp căt voi lipsi de pe Zang
soluția eșirii la lumină
fiind doar accidentala...

nu știu unde mă duc dar cred în destin
care este zona luminoasă
pe străzile tale interioare
atât de lovite de vântul care
mă va împinge progtesiv spre ieșire

sper că nu ai mâncat…